Criza în public: tantrum sau meltdown

Diferența, în două propoziții

Un tantrumTantrum (criză de furie)Izbucnire prin care copilul își arată frustrarea, furia sau refuzul, ori încearcă să obțină sau să evite ceva. Poate include plâns, țipete, căderea pe jos sau aruncarea obiectelor. este un protest. Copilul vrea ceva sau vrea să scape de ceva, iar comportamentul are un scop: se oprește când obține ce voia sau când înțelege că nu îl obține.

Un meltdownMeltdownPierderea temporară a capacității de autoreglare: copilul este copleșit de emoții, de stimuli sau de cerințe și, în acel moment, nu își mai poate gestiona comportamentul. nu are scop. Este momentul în care copilul este copleșit — de zgomot, de lumină, de mulțime, de o schimbare, de prea multe cerințe — și își pierde temporar capacitatea de autoreglare. Nu negociază, pentru că în acel moment nu poate.

Aceeași scenă, două mecanisme. De aceea „dacă cedezi o dată, ai pierdut" — sfatul standard pentru tantrum — este cel mai prost lucru pe care îl puteți face într-un meltdown.

Cum le deosebiți în momentul respectiv

Nu întotdeauna se poate, și nu trebuie să vă simțiți vinovat pentru asta. Câteva indicii:

• Se uită la dumneavoastră? Într-un protest, copilul verifică efectul. Într-un meltdown, de obicei nu.
• Se oprește când primește obiectul? Dacă da, era un protest.
• Ce s-a întâmplat înainte? Un magazin aglomerat după o zi lungă de școală, o schimbare de rutină, o lumină care pâlpâie — acestea încarcă până cedează ceva.
• Cum se termină? Un protest se stinge. Un meltdown lasă copilul epuizat.

Ce faceți într-un meltdown

Prioritatea nu este să opriți comportamentul. Este siguranța, reducerea a ceea ce copleșește și revenirea la reglare.

• Mutați-vă, dacă puteți, într-un loc cu mai puțini stimuli — culoarul, mașina, afară.
• Vorbiți puțin. Propoziții scurte sau deloc. Explicațiile lungi adaugă exact lucrul care a produs criza.
• Nu-l înconjurați cu oameni și nu cereți altora să ajute vorbind cu el.
• Nu cereți în acel moment nimic — nici scuze, nici să se ridice, nici să răspundă.
• Așteptați. Trece.

Ce faceți într-un tantrum

Aici, calmul și consecvența funcționează: rămâneți lângă el, spuneți o dată ce urmează, nu negociați condițiile în mijlocul crizei și țineți-vă de ce ați spus. Nu este o pedeapsă, ci previzibilitate.

După, acasă

Ce ajută pe termen lung nu se întâmplă în magazin, ci după:

• Notați ce a fost înainte: ora, locul, cât dormise, ce se schimbase. După zece însemnări apare un tipar pe care nu îl vedeți din memorie.
• Duceți tiparul la terapeutul copilului. Aici se opresc sfaturile de pe internet și începe treaba unui specialist care cunoaște copilul: ce declanșează, ce funcție are comportamentul, ce se poate schimba în mediu.
• Nu construiți acasă un program de intervenție după un articol. Nici după acesta.

Despre oamenii care se uită

Nu le datorați o explicație. Dacă vă e mai ușor, o propoziție închide subiectul: „Are o dizabilitate, ne descurcăm." Dacă nu vă e ușor, nu spuneți nimic. Copilul dumneavoastră are nevoie de toată atenția pe care o aveți în acel minut, iar necunoscuții din magazin nu au nevoie de nimic.

De unde vin informațiile de aici

Distincția dintre tantrum și meltdown este cea din glosarul acestui site, formulată pe baza documentului de terminologie primit de la echipă. Ce faceți concret într-o criză depinde de copil, iar pagina aceasta descrie principii de siguranță și de reglare — nu un program de intervenție. Analiza funcției unui comportament se face cu specialistul care lucrează cu copilul.